Dreptul de a fi uitat reprezintă dreptul unei persoane de a cere ca datele personale  să îi fie șterse astfel încât terțele persoane să nu le mai poată urmări. O altă definiție a dreptului de a fi uitat se poate referi la tăcerea asupra evenimentelor din trecut care nu mai au continuitate în prezent.

Dreptul de a fi uitat permite oamenilor să obțină ștergerea din anumite arhive de pe internet informațiile, pozele sau videoclipurile în care aceștia apar, pentru a nu mai putea fi găsite de motoarele de căutare.

În curând vom avea și un cadru legal concret pentru gestionarea situațiilor care vizează prelucrarea datelor personale, ce se va aplica în toate statele membre ale Uniunii Europene,  denumit Regulamentul General privind Protecția Datelor și va intra în vigoare pe 25 mai 2018.

GDPR (Regulamentul General privind Protecția Datelor) prevede dreptul de a fi uitat în articolul 17. Conform articolului 17, alineatul 1: Dreptul la ștergerea datelor (“dreptul de a fi uitat”), ”persoana vizată are dreptul de a obţine din partea operatorului ştergerea datelor cu caracter personal, fără întârzieri nejustificate”, iar operatorii sunt obligaţi să şteargă datele cu caracter personal, în cazul în care există unul dintre următoarele motive:

  1. datele nu mai sunt necesare pentru scopurile pentru care au fost colectate sau prelucrate;
  2. persoana vizată îşi retrage consimţământul pe baza căruia are loc prelucrarea;
  3. persoana vizată se opune prelucrării în temeiul articolului 21 alineatul (1) dreptul la opoziție
  4. există neclarități ce vizează legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal;
  5. datele trebuie şterse pentru respectarea unei obligaţii legale ce îi revine operatorului;
  6. datele cu caracter personal aparțin unor copii cu vârsta sub 16 ani.

În alineatul 2 al aceluiași articol este prevăzută situația în care operatorul a făcut publice datele cu caracter personal şi este obligat să le şteargă, în temeiul alineatului 1.

Ce trebuie să facă operatorul?

În funcție de tehnologia disponibilă şi de costul implementării, operatorul trebuie să ia ”măsuri rezonabile”, inclusiv măsuri tehnice, pentru a informa toți procesatorii care prelucrează datele cu caracter personal că persoana vizată a solicitat ştergerea oricăror linkuri către datele respective sau a oricăror copii sau reproduceri ale acestor date cu caracter personal. Însă dreptul la ștergere nu asigură și o aplicare absolută a „dreptului de a fi uitat“ întrucât persoanele fizice au dreptul de a dispune cum doresc de datele cu caracter personal șterse, le pot încredința unui alt operator ori le pot actualiza și pregăti pentru alte tipuri de prelucrări.

Alineatele 1 și 2 nu se aplică în măsura în care prelucrarea este necesară:

(a) pentru exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare;

(b) respectării unei obligații legale care impune prelucrarea de către legislația Uniunii sau de statul membru la care este supusă operatorul sau pentru îndeplinirea unei sarcini îndeplinite în interes public sau în exercitarea autorității publice conferite operatorului;

(c) din motive de interes public în domeniul sănătății publice;

(d) în scopuri de arhivare în interes public, în scopuri de cercetare științifică sau istorică sau în scopuri statistice în conformitate cu articolul 89 alineatul (1), în măsura în care dreptul menționat la alineatul (1) este de natură să facă imposibilă sau să prejudicieze grav realizarea obiectivele acestei prelucrări;

(e) stabilirea, exercitarea sau apărarea revendicărilor legale.

 

Autor Oana Neghină, Consilier Juridic și Masterandă Business Law la Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova.

 

Te putem ajuta să te aliniezi la GDPR! Consultă oferta noastră aici

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie

  1. http://www.privacy-regulation.eu/en/article-17-right-to-erasure-‘right-to-be-forgotten’-GDPR.htm
  2. https://en.wikipedia.org/wiki/Right_to_be_forgotten
Share.

About Author

Leave A Reply